|
|
||
|
O LUA LA GOANA - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru O LUA LA GOANARezultatele 1 - 10 din aproximativ 92 pentru O LUA LA GOANA. Vasile Alecsandri - O primblare la munți ... Vasile Alecsandri - O primblare la munţi O primblare la munți de Vasile Alecsandri De mult doream a vedea portretul lui Alexandru vodă Lăpușneanul și, aflând că se găsea la mănăstirea Pângărați, mă hotărâi a face o primblare pân-acolo. Mă pornii deci într-o amiază de la Piatra, întovărășit de doi tineri poeți și de un tânăr judecător, care, având norocire de a nu fi cât de puțin poet, se ... a slăbi și se pref[...]ncet-încet într-un quatuor muzical, vrednic de a încânta urechile îngerești, dacă nu ar fi avut o deplină asemănare cu un concert drăcesc. Unul din noi suspina cu duioșie o bucată dintr-o simfonie a lui Mozart; altul, mai tare la suflet, îi răspundea prin vestitul și voinicescul cântec al lui Bujor: frunză verde de năgară ; al treilea șuiera ca o mierlă un valț șfăbesc și al patrulea striga în gura mare corul dracilor din opera Robert diavolul . Această armonie, alcătuită din atâte armonii deosebite, înforma ... de șaizeci de ani, cu barba albă și lungă până la brâu; el ținea într-o ... Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia ... vânător până la nebunie și la urmări periculoaÂse, mai ales din cauză că lăcomia de cucerire e cea mai durabilă din toate pasiunile. Aceasta o dovedesc mulți octogenari, care mai că pe brânci se târâie la vânat, sperând a dobândi ceva, de nu pasărea întreagă, atunci cel puțin o peniță de pe dânsa, iar de la frumușică de nu o sărutare, măcar un zâmbet de speranță; ce-i pasă lui dacă acesta e chiar disprețuitor? el și-l tâlcuiește în folosul său și pace. Dar ... trei amatori de cai se întreceau în îmbunătățirea soiurilor, îmÂpreunând armăsari arabi cu iepe engleze, ungurești și rusești de Viatka. Rezultatul obținut se judeca la concursurile hipice, ținu Morunul, nisetrul și somnul, în vârstă de 7-8 ani, ajung o mărime de 4-5 metri și o greutate de 288 de kilograme. te în fiecare an în împrejurimile Chișinăului, la care se rămășeau5 sume de bani și o vază de argint curat, trimisă de la Petersburg, în preț de zece mii de ruble. Cei mai fruntași proprietari de oi erau contele de Nesselrode și colonistul german Falzfein, care ținea oi ... și în guvernământul Hersonului. Călătorind prin Bugeac, nu Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române ... Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 de Titu Maiorescu Cuprins 1 PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 2 PREFAȚA LA EDIȚIA DINTÂI 3 PREFAȚA LA EDIȚIA DE LA 1892 4 I - Condițiunea materială a poeziei 5 II - Condițiunea ideală a poeziei PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 Iluzii pierdute — iată semnul timpului în care trăim. Stăpânirea frazei încetează. Numai deziluzionarea să nu treacă în scepticism. Puținii bărbați eminenți ce-i ... Însă din miile de poezii citite, societatea nu a putut alege un număr suficient pentru a compune un volum, și dintr-o colecțiune de poezii frumoase a ieșit o critică de poezii rele. Critica se află la începutul volumului, iar câteva exemple de poezii mai bune la fine, și publicațiunea întreagă este un semn caracteristic al stării în care a ajuns literatura română în anul 1867. T. M. Iași, iunie ... un nivel dat; de unde cuvântul mensa, care mai înainte vrea să zică orce ridicătură, masă, bancă, scenă pentru vinderea sclavilor etc.; e-minere arăta o ridicătură mai frapantă decât celelate, scoasă Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic ... nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lăsasem. Trăiesc din surprize, și seara adorm istovit de atâta goană prin muzee și pe străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindu-i de lucruri care probabil n-o interesează. De pildă, într-o scrisoare nu i-am spus decât de Sainte-Chapelle. Despre mine și despre dânsa nimic, doar un “dragă“ la început și “sărutăriâ€� la urmă. Așa își scriu îndrăgostiț ii și acestea sunt mijloacele de a întreține focul nestins? A trecut o lună și mă găsesc într-un amurg în Jardin du Luxembourg. E minunat, soarele abia a apus, seara coboară armonios, pe pomi, pe ... complect vecinii, trecând pe lângă o prăvălie luminată, fără să am curajul să cumpăr ceva de mâncare, de frică să nu par greoi, tulburându-mă o foame teribilă, la care, cu tot amorul și poezia Argeșului, mă gândeam tot timpul, și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducându-mi aminte de amenințarea camaradei, ... Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală ... v-am găsit, cocoană Marghioalo. - Bine-ați venit, cocoane Fănică. - Mai s-o fi găsind ceva de mâncare? - Pentru oameni de omenie ca dumneata, și la miezul nopții. Și repede cocoana Marghioala dă poruncă unei cotoroanțe să puie de masa-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră, și zice: - Uite, alege-ți. Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă, știam. Niciodată însă de când o cunoșteam - ș-o cunoșteam de mult; trecusem pe la hanul lui Mânjoală de atâtea ori, încă de copil, pe când trăia răposatul taică-meu, că pe acolo n-era drumul la târg - niciodată nu mi se păruse mai plăcută... Eram tânăr, curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curațel. M-am apropiat pe la stânga ei, cum era aplecată spre vatră, și am apucat-o peste mijloc; ajungând cu mâna la brațul ei drept, tare ca piatra, m-a-mpins dracul s-o ciupesc. - N-ai de lucru? zice femeia și s-a uitat la mine chiorâș... Dar eu ca s-o dreg, zic: - Strașnici ochi ai, cocoană Marghioalo! - Ia nu mă-ncânta; mai bine spune ce să-ți dau. - Să-mi dai... să-mi dai... Dă ... Calistrat Hogaș - La Pângărați ... îndrăzneț îi dădea parcă un ghiont, îi frângea în două, și drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. De la o vreme, însuși vântul fu biruit de arșița covârșitoare a zilei, și adierea lui răcoroasă se schimbă într-o răsuflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gâturile de văi largi ale munților învăpăiați. Tăiarăm la dreapta prin huceaguri și, la o cotitură mai iargă, unde Bistrița, obosită oarecum de iuțala mersului ei și adunată în genune, se odihnește o clipă pe o așezătură mai revărsată a patului său, intrarăm în apă. Plute lungi de dulapi noi lunecau mai iute decât apa, la răstimpuri rari, în preajma noastră, iar bărbatul cârmaci și nevasta dălcăuș, înfipți parcă în plută pe picioare vânjoase, stăteau drept și neclintiți, cu mânile încleștate ... „pădure“, spre a se împotrivi ademenirii apelor viclene, care-i târa spre vaduri primejdioase... și mânați de repejunea șivoiului râdeau în goană cu chipurile lor încremenite pânza deasă a pădurilor, ș-apoi se mistuiau la vale și fără urmă, cu plută cu tot, pe luciul depărtat al apelor. Ieșirăm din apă și ne urmarăm drumul. De la George Topîrceanu - Balada chiriașului grăbit ... mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam, Și ziua și noaptea pe lună Priveam ca la teatru, madam! Când luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă... Mai sus, într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moș, un actor și-o pisică. Iar dincolo, jos, la etaj — O damă cu vizite multe Și-alături de ea un burlac, Un demon serios de la Culte Cu cioc și cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Și-abia am ajuns pân-acasă: Pe Berzei, la conu Mihai. Țin minte și-acuma grădina, Ferestrele unse cu var... În față sta coana Irina Și-n curte, un fost arhivar. Vedeai răsărind laolaltă ... inimă port O dulce mireasmă de floare, Parfumul trecutului mort... Și-am stat la un unchi, pe Romană, Țiu minte... dar unde n-am stat? La domnul Manuc, o persoană Cu nasul puțin coroiat; La doamna Mary, pe Regală (O, cum mă ruga să nu plec! Mi-a scris chiar o ... mai stă la vorbă cînd are biciu-n mînă ; Cînd leapădă opinca și calul își înfrînă, Cu el să nu glumești ! Se-mbrobodea copila ș-o îneca suspine. Era să-noate-n viscol, să meargă la vecine Să cear-un oușor, O mînă de făină, să fac-o pîinișoară, Stă dinafara ușii să vad-o pîrtioară, Să vadă vrun focșor, Cînd un argat din curte, din curtea boierească, O prind și-o-ntinde s-o ducă să muncească, Căci știe a lucra : Și e la curte clacă, și s-a făcut de veste, La cîți au fost p-acasă, la fete și neveste, Să meargă-a ajuta. Căci este nuntă mare, e nuntă boierească Duminica ce vine, și trebui să gătească Miresei așternut ... Argatul nu glumește, o bate ș-o înjură, Sau cere de băut. Dar nu avea fetița decît o zeghie veche Și vreo trei parale cercel la o ureche, Care voi a-i da. Și nu vru să priimească cumplitul fără milă. Bătînd-o, suduind-o, o tot brîncea în silă Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif) ... din Boemia vin, Ca să te iau cu mine! — Ah, Wilhelm, intră-n casă-ntâi, Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n ... urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând cu ei, Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor Câmpii, orașe, sate, Și țări și munți dispar în zbor, De goană fulgerate. — Urra!... E luna sus!... Urra! Ce repede merg morții? Iubita mea, te temi de morți? — Ah, lasă-n pace morții! — Te ... iubita mea, de morți? — Vai... las' să doarmă morții!... — Roib! roib! cocoșii cântă-n sat... Miroase-a dimineață... Roib! roib! zăresc la răsărit O geană de roșață... Mireasa mea, cred c-am ajuns! Suntem în dreptul porții, Și patul nunții ni-e gătit... Ce repede merg morții! Convoi, și ... Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif) ... din Boemia vin, Ca să te iau cu mine! — Ah, Wilhelm, intră-n casă-ntâi, Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n ... urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând cu ei, Fugarul saltă sprinten, Copitele țâșnesc scântei Și ies văpăi din pinten. La dreapta și la stânga lor Câmpii, orașe, sate, Și țări și munți dispar în zbor, De goană fulgerate. — Urra!... E luna sus!... Urra! Ce repede merg morții? Iubita mea, te temi de morți? — Ah, lasă-n pace morții! — Te ... iubita mea, de morți? — Vai... las' să doarmă morții!... — Roib! roib! cocoșii cântă-n sat... Miroase-a dimineață... Roib! roib! zăresc la răsărit O geană de roșață... Mireasa mea, cred c-am ajuns! Suntem în dreptul porții, Și patul nunții ni-e gătit... Ce repede merg morții! Convoi, și ... Vasile Alecsandri - Fata cadiului ... floricea, Dar mi-o dă cu mâna ta, Ca să-mi dreagă inima." Copila cadiului Din satul Odriului Bujorică se făcea Ș-o garoafă culegea O garoafă ca și ea, Apoi singură-o ducea Celui mândru Novăcel, Avere-ar parte de el! Feciorașul se pleca, De mijloc o apuca, La sânu-i o ridica Și la fugă se-arunca, Și din fugă-o dezmierda, Mii de sărutări îi da. Iar cea roabă medioară Și de minte cam ușoară Spaimă singură-și făcea Și-ntr-un suflet se ducea ... cadiu, la cafenea, Unde beau turcii cafea. ,,Sai, cadiule, nu sta, C-au răpit pe fiica ta!" Cadiul se-ngălbenea, Celmaua pe ochi punea, Pe-o tătarcă-ncăleca [8] Și la goană se lua, Iapa câmpii apuca, Urechiușele-și culca, Urma mânzului călca, Fugea mânzul nechezând, Iapa fugea rânchezând, Ș-așa bine că fugea, Mai că mai îl ajungea ... că se pleca, De ureche mi-l mușca, [9] Urechiușa sângera, Iar mânzul se oțerea Și sărea, sărea, sărea, Ș-așa bine că fugea, Într-o clipă ajungea În grădină, la cerdac, La ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||